sâmbătă, 6 februarie 2010

Poate....

Poate o sa te deranjeze, poate o sa iti amintesti de noi,poate o sa ma urasti,poate o sa ai o amintire frumoasa despre mine.Acum... doar aminteste-ti de mine, de atingerile mele,de soaptele mele.
E ca si cum... un ingeras alb, cu aripi pufoase,sta pe umarul meu drept,si-mi sopteste "nu renunta,nu renunta la tot ce impreuna ati cladit", iar un altul, care nu e tocmai ingeras,cu aripi scurte,ascutite,negre,imi sopteste "nu,a fost alegerea ta,ai un orgoliu la care trebuie sa tii"... E o lupta, pe viata si moarte, o lupta interioara, in care sentimentele mele se lupta pe cel mai de pret sentiment: iubirea ta. Uhm... zic "cel mai de pret", consider ca nu e corect, pentru ca e printre singurele sentimente pe care nu le putem cumpara,poate chiar singurul. Da,stiu ca am gresit,am gresit foarte tare,si nu,nu o sa invoc vechea scuza "sunt om,orice om greseste!",nu! Pur si simplu, asa sunt eu... ca vremea,nehotarata!
Poate ca nu meritam tot ceea ce tu pentru mine simteai, si poate ca sentimentele mele nu se puteau compara cu ale tale, ale mele erau doar sentimente de... inima franta,careia ii e teama sa iubeasca din nou, teama de a nu rani. Dar in acest mod ciudat, eu ... chiar te iubeam. Stii tu proverbul acela "Poate ca cineva nu te iubeste asa cum tu iti doresti,dar asta nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa" , te rog, cand o sa il mai auzi, aminteste-ti de mine,de dragostea ce ne-am purtat-o.
Poate o sa iti fie mult mai bine fara mine, cu siguranta o sa iti reiei vechiile obiceiuri... N`am ce sa spun… probabil ca atata timp si atatea clipe nu se pot uita asa repede, da dar poate ca e mai bine . Poate ca niciodata n-am avut nevoie de parerile nimanui dar totusi am tinut cont de ele… Poate ca nu ne-a vrut toata lumea binele… Poate ca m`am saturat de atatea faze si atatea persoane intre noi… Pentru ca voiam sa fiu doar cu tine nu cu prietenii tai… Pentru ca aveam nevoie de tine nu de parerile lor!

P.S.: Poate cineva ma ajuta sa ma lamuresc si eu... pentru ca sunt atat de confuza incat nu-mi pot scoate chestia asta din minte: de ce ne indragostim iar apoi nu mai iubim?!
Te iubesc. Nimeni si nimic nu o sa schimbe asta.

Un comentariu: