o inima franta...

cum as putea sa uit toate sperantele care au luat viata intr-o clipa, la citirea unei simple, dar darutioare de viata, intrebari, cum as putea uita tot ceea ce speram, cum as putea uita ca... ai distrus tot ceea in ce eu credeam?
mi-e greu. mi-e foarte greu. se spune ca, orice inceput e greu. iar eu... trebuie s-o iau de la inceput. fara tine, de asemenea. poate ca au fost cele mai pline de minciuna doua zile, dar... au fost zilele in care eu totusi.. eram fericita, cu gandul ca tu poate o sa ajungi sa te gandesti la mine dimineata cand te trezesti, cand ai nevoie de umarul cuiva pe care sa plangi sa te gandesti la mine, sa tii macar putin la mine. poate o sa sune umilitor, dar chiar imi doream ca vechiul meu vis sa ajunga realitate. tu si eu sa nu mai existe, sa existe doar noi.
cum poti sa fii atat de insensibil incat sa nu te doara, macar putin, ca datorita tie, o persoana are inima franta, a uitat sa viseze, a incetat sa mai spere ca o sa fie bine? nimic nu-mi poate readuce zambetul pe buze. de fapt, gresesc, un singur lucru mi-l poate readuce: imaginea ta! poate ca gresesc enorm, dar chiar si acum as ierta orice, doar pentru tine, pentru ca tu sa-mi oferi macar un zambet.
in ochii tai vad marea, vad apusul si rasaritul soarelui, in ochii tai vad... I U B I R E A. iubirea pe care niciodata eu n-o sa pot s-o simt. dar, o sa fie bine, trebuie sa fie bine!